Contabilitate

Principalele abordari ale procesului de formare:

• Formarea sistematica – promovata de Idustrial Training Boards in anii 60 (SUA), defineste o formare orientata spre cerinte si obiective bine definite, derulandu-se conform unei planificari, realizata de specialisti in domeniu. Efectele sale sunt atent evaluate. Presupune:
• stabilirea necesitatilor de formare;
• selectarea tipului de formare adecvat nevoilor identificate;
• derularea programului prin intermediul unor formatori competenti si experimentati;
• evaluarea eficacitatii programului.

Avantaje:

1. caracterul planificat al actiunilor de formare;
2. monitorizarea derularii si evaluarea efectelor formarii;
3. prim pas in abordarea organizata a formarii, esenta ei fiind ulterior reluata in alte metode.

Dezavantaje:

1. simplificare excesiva a procesului complex de formare;
2. responsabilitatea managerilor si a participantilor la formare e minimalizata;
3. simplificarea si evitarea responsabilitatii a dus in anii 70 la proliferarea unei „industrii a instruirii” ce a incurajat dezvoltarea unor practici complicate ce a dus la abandonarea modelului.

• Formarea planificata – „interventie deliberata cu scopul de a asigura invatarea necesara obtinerii unor performante profesionale imbunatatite”. Continutul etapelor:
• Identificarea si definirea nevoilor formarii – stabileste nevoile curente si de perspectiva, tipul de formare si modul de desfasurare;
• Specificarea tintelor formarii – trebuie sa specifice ce trebuie sa invete participantul si ce trebuie sa stie sa faca dupa incheierea stagiului de formare.
• Proiectarea programelor de formare – tematica, durata, tehnicile de formare, echipa de formatori, locul de desfasurare, facilitatile oferite celor ce urmeaza programele sunt orientate spre tintele identificate in etapa anterioara. Se precizeaza responsabilitatile ce revin departamentului specializat, managerilor si participantilor la program.
• Implementarea programelor de formare – derularea activitatilor conform programului, folosind tehnicile cele mai adecvate si tinand cont de faptul ca oricand trebuie si pot fi schimbate ca urmare a efectului de fluture.
• Evaluarea programelor de formatare – f utila pt a constata nivelul de realizare a tintelor instruirii, abaterile de la program si cauzele care le-au generat.
• Perfectionarea activitatii de formare.

 Abordarea sistemica a formarii planificate e fundamentata pe conceptul de sistem care aplicat la procesul de formare obliga la integrarea acestuia in sistemul organizatiei, in structurile, relatiile, procesele acesteia, interdependentele dintre oameni, organizatie si mediu. Interactiunile dintre componentele sistemului, dintre acestea si comportamentele macro si micromediului sunt considerate elemente cheie in derularea activitatilor de instruire.